Stau la lucru și mă uit pe fereastră la frumusețea orașului ăsta. Sunt la zeci de mii de kilometri de casă acum, aici e amiază și în Chișinău e abia dimineață.
Stau și mă gîndesc că cine ar fi crezut, cu 3 luni în urmă, că o sa fiu aici, într-o țară cu totul străină, o țară în care nici nu mi-am imaginat că voi ajunge, făcînd lucruri care nu am crezut că o sa le fac vreodată.
Sunt într-un orășel nu chiar mare, din oficiul meu se vede Marea Chineză de Sud și una din cinci insule care înconjoară orașul. O dată la 5 minute văd avioanele ce decolează la aeroport, aproape în fiecare seară văd apusurile fenomenale care sunt aici. Apropo, Kota Kinabalu e orașul cu unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. Acum închipuiți-vă ce frumusețe văd eu în fiecare seara. Și partea cea mai bună este că, pentru ca să le vad, este nevoie doar să ies afară din oficiu. Apusul de obicei începe pe la 6 și se termină pe la 6:45. La ora asta deja e întuneric aici.
După o lună de stat aici pot să spun că îmi place, e bine aici... o să văd deja cum va fi mai departe.
No comments:
Post a Comment