Ei doi...

Erau doar ei doi...

Au aşteptat atît de mult timp ca să fie împreună, fără nimeni şi nimic care să îi împiedice să se bucure de momentele petrecute unul cu celălalt. Şi în sfîrşit, după atit timp în care au fost despărţiţi, ei pot să savureze clipele frumoase petrecute doar în doi.
Şi iată, că stau unul în braţele celuilalt şi se sărută pasional, doar cum ei ştiu să o facă. Ea, îmrăcată în cămaşa lui, arătînd foarte sexy doar în cămaşă şi în lengerie. El, admirînd fiecare părticică a corpului ei, spunăndu'i că e foarte frumoasă.
Aşa au trecut cîteva zile... Ei doi, multe discuţii, fum de ţigară, plimbări...

Ei nu ştiu ce va fi mai departe, dar cert e că acum se iubesc şi sunt fericiţi împreună.

Dorinţa neîndeplinită

"Să faci tu dacă vreai"...

Astea sunt cuvintele care le'am văzut că mi le'a scris cînd m'am trezit dimineaţa.
Şi îmi pun întrebarea, de ce persoanele la care ţii foarte mult nu fac ceea ce le rogi. Fac multe alte chestii dacă le roagă alte persoane, dar nu şi ceea ce ai vrea tu ca ei să facă. De parcă îţi sunt străine, cînd vine vorba de aşa ceva.
Toată chestia asta cu rugămintea a inceput cu cîteva zile în urmă. Am rugat o persoană să îmi îndeplinească o dorinţă. Nu i'am zis de ceva material, dar ceva care să mă facă fericită pe moment. Iniţial a fost de acord, dar ieri mi'a spus că nu o să poată.
De fapt, nici nu cred că încercase măcar, a cedat aşa pur şi simplu.

Din cuvintele de mai sus rezultă că, dacă vreau sa mi se îndeplinească vreo dorinţă, trebuie sa fac singură şi să nu rog pe cineva.
Dar cred că dorinţa asta va rămîne neîndeplinită.

Lumea Facebook

Îmi place Facebook'ul, e un site destul de interesant...
Afli cine şi ce face în fiecare zi şi în fiecare minută, cine şi unde a fost, cu cine a fost şi despre ce au discutat acolo. Mai afli cine cu cine se întîlneşte, cînd se logodesc şi cînd se căsătoresc.
Ok, cam pentru asta e făcut Facebook'ul, ca să faci share la tot ce iti place si ce gîndeşti. Dar, să postezi acolo ce ai gătit, ce mănînci, cum eşti îmbrăcat şi cum dormi... seriously???
La ce se gîndeşte lumea cînd face asta, înţeleg să scrii ce îşi place sau ce nu îţi place, să postezi poze frumoase, să faci share la cum trece ziua, dar să faci chat la cineva pe wall scriindu'i "Salut, cum ziua, trebuie numaidecît să ne vedem" sau "În ce rochie frumoasa erai îmbrăcată azi, de unde ţi'am luat'o?". Asta poţi să scrii şi în privat. Ce le mai place la oameni s vîibească cîteodată, că mi se face rău.
Mai pe scurt, ce vroiam eu să zic prin asta... faceţi share pe Facebook la ce vă "doare" sau ce vă fericeşte... dar faceţi'o în măsură. Nu vă expuneţi toată viaţa ca pe tavă... pe Facebook.

Straniu

Am ieşit azi seara de la facultate şi, ca de obicei mi-am pus căştile în urechi şi m-am pornit spre casă.
Pe drum, vedeam studenţi ieşiţi de la master care aşteptau rutierile, oameni care se încălzeau în cafenele, alţi oameni care pur şi simplu mergeau undeva.
Cînd am ajuns lîngă parc, am vazut 2 fete de vreo 14 ani şi 2 băieţi care s-au apropiat de ele şi s-au prezentat. Cînd băieţii s-au apropiat de ele, fetele au zîmbit, se vede că îi ştiau doar că nu în realitate... de pe net. Şi atunci mi-am amintit de timpurile cînd aveam eu vreo 14 ani şi era atunci "moda" să facem cunoştinţă pe net şi să ne întîlnim după aceea în realitate. Mi s-a părut straniu să văd asta în zilele noastre... de atunci au trecut ani buni şi parcă "moda" asta a trecut la fel.
Mi-am continuat drumul şi am intrat în parc. Un lucru ce mi s-a părut la fel straniu, e că parcul era pustiu. Am văzut doar vreo trei fete care stăteau pe bănci diferite şi vorbeau la telefon, şi vreo două perechi, dintre care una se certau.
E interesant să observi oamenii din jurul tău, cel puţin, mie mi-i interesant.
Şi totuşi, mi s-a părut straniu că parcul era pustiu... poate din cauza că azi e luni...

Ziua de azi ar trebui sa fie frumoasă…

E dimineaţă. M-am trezit după multe ore de odihnă cu gîndul că în sfîrşit m-am saturat de somn, după 2 nopţi nedormite. Dimineaţa a început ca de obicei cu un duş fierbinte şi a countinuat cu muzică, de care imi era dor şi nu o ascultasem de ceva timp.

E timpul sa merg la muncă, m-am gandit, şi mi-am luat geanta, cheile şi am ieşit din casă. Aveam dispoziţie bună de dimineaţă, ceea ce se întîmplă destul de rar. M-am urcat în maşină şi mi-am pus muzică. Ador să conduc, cu muzică tare în boxe, fără griji şi să văd doar drumul di-nainte. Dar şi mai mult ador să conduc noaptea…

Ca de obicei, de dimineaţă sunt foarte multe ambuteiaje şi maşini grăbite care îţi taie drumul. Întarziam la lucru, dar nu imi păsa, pentru că ştiam că azi va fi o zi frumoasă. Cînd în sfîrşit ajunsesem la muncă, m-am repezit la aparatul de cafea. Ador să conduc, dar ador şi cafeaua de dimineaţă, care te trezeşte şi parcă îţi dă puteri.

Seara a venit destul de repede, nu am observant cum a trecut timpul. Iar maşină, muzică, ambuteiaje, doar că drumul îmi era acum spre universitate… aveam examen, pentru care, ca de obicei, nu am învăţat nimic. Şi iar nu îmi păsa, pentru că ştiam că ziua de azi e frumoasă.

După examen l-am sunat, îmi era dor de el, vroiam să îl văd. Dar el nu a vrut…

Iar maşină, muzică, condus noaptea.

Ziua de azi ar trebui sa fie frumoasă…