Weekend

Îmi era dor de așa weekend-uri cum a fost ăsta, de weekend-uri care se încep de vineri seara.
Vineri, cînd stai ziua la lucru și nu ai nici un plan pe seară și te gîndești că asta e o zi obișnuită și plictisitoare ca și multe altele. Însă un sunet a unei prietene schimbă totul și așa îmbrăcată în haine de lucru te duci să te vezi cu oameni dragi pe care nu i-ai văzut de cîteva luni și pe care nici nu te așteptai să îi vezi. Și cu ei petreci o seară perfectă și ești foarte fericită și lumea se bucură cînd te vede așa.
Un weekend cînd de sîmbătă spre duminică dormi 12 ore, pentru că în sfîrșit poți să îți permiți așa ceva. Un weekend cînd duminică dimineața nu ai nici un plan, și iar sunetul aceleiași prietene îți dă ziua peste cap. Un weekend care se finisează cu o plimbare în parc seara, la un pahar de vorbă și condusul mașinii, noaptea cu muzică faină.
Păcat că mîine e luni și trebuie de dus iar la lucru...

- Tu ai nevoie de mine?

Tăcere... El nu răspundea nimic.      
                       
- Eu vreau să știu dacă tu vreai ca eu să mai fiu în viața ta, dacă ai nevoie ca eu să iți fiu alături.

Și iar tăcere. Ea știa că el pregătea un răspuns care să îi placă ei, cum o făcea de obicei. El nu obișnuia să răspundă imediat la așa gen de întrebări, el cizela răspunsurile.
Însă ea vroia un răspuns sincer, necizelat. Vroia să știe dacă el are nevoie de ea.
Dar tăcerea persista acolo și nimeni din ei nu a avut curajul să o mai întrerupă.