Fără mască

De o luna şi ceva m-am închis în mine. Pur şi simplu nu mai sunt acea persoană care zîmbeşte şi rîde tot timpul.

Des lumea mă întreabă de ce sunt tristă şi le răspund că "nu ştiu de ce, cred că sunt obosită". Dar de fapt, eu ştiu de ce, doar că nu vreau sa spun nimănui... nu am chef.

În ultimul timp, am observat că nu mi se mai primeşte să îmi pun masca de "happy person" pe faţă, aşa cum făceam asta mai înainte. Cred că am obosit să fac asta, nu mai am puteri să mă prefac că la mine totul e ok... nu, nu e ok, şi lumea nu e deprinsă să mă vadă în aşa "stare".

Motivul e simplu... nu am lîngă mine acea persoană care îmi dădea energie, care mă făcea să simt că trăiesc, care pur şi simplu mă face fericită. E greu, şi nu toţi pot să înţeleagă asta.
Sper că voi reveni la "normal" în curînd, dar pînă atunci... gruz time...

Despre Dor

Nu credeam vreodată că poate sa îmi fie dor de cineva atît de tare. Cînd ştii că nu o sa vezi persoana draga asa mult timp, dorul creşte cu fiecare clipă ce trece.
Cred că nu am simţit aşa un dor nebun de cineva de cînd eram mică. De fiecare dată cînd ma duceam la bunei, pai chiar din prima zi vroiam înapoi acasă, pentru că îmi era dor de mama. În fiecare seară stăteam şi aşteptam lîngă telefon, fiindcă ştiam că mama trebuie sa sune. Plîngeam cînd vorbeam cu ea şi îi spuneam că vreau acasă şi că mi-i dor.
Nu credeam că voi mai avea acest sentiment vreodată, acest dor nebun. Cînd aştept în fiecare zi măcar un mesaj de la acea persoană, aştepţi şi speri că va intra pe net şi veţi vorbi măcar un pic, aştepţi să auzi acele cuvinte care te fac să te topeşti cînd ţi le spune.
Stau de fiecare dată şi mă gîndesc, că timpul va trece repede, că pe zi ce trece o sa imi fie mai uşor să "suport" dorul ăsta, dar, pe cine mint eu? Încerc sa mă mint singură de fapt, pentru că ştiu că timpul nu va trece repede şi ştiu că pe zi ce trece, pe atît e mai greu, pentru că mi-e dor din ce în ce mai tare.
Dar, rămîne doar să aştept şi să îmi amintesc zi de zi momentele frumoase petrecute alături de acea persoana care îmi lipseşte atît de mult acum.