And I miss you...

Am observat că mie imi merge cu relațiile la distanță, cred că le atrag eu cumva. Unica diferență este că mai inainte plecau ei undeva, pe o perioadă, acum am plecat eu.

Ce sa zic, este diferență între: a aștepta acasă, unde totul iți amintește de persoana plecată, și de a fi plecat. Cînd ești plecat e, cumva, mai ușor parcă. Cunoști locuri noi, oameni noi. Totul este nou și așteaptă să fie descoperit. Dar oricum, dorul e același. Nu spun că dorul față de prietenul meu e același dor cum a fost față de ceilalți. Ideea este că dorul de acasă și dorul de peste hotare este același.

Îți este dor de persoana iubită, de îmbrățișările lui, de sărutările lui, de siguranța care o simți în preajma lui și de dragostea care ți-o oferă. Nu spun că la depărtare nu iți oferă dragoste, dar cînd este alături - e altfel.

 Mi-e dor și dorul ăsta crește pe zi ce trece și sper că o să rezist. Cu susținerea lui o sa pot trece prin toate... Eu știu...