Amintiri

Stau si ma gandesc... cat de interesanta si schimbatoare poate fi viata... Si cat de departe te poate duce...
Am fost (si suntem) 5 prietene foarte bune... diferite una de cealalta, si fiecare unica in felul sau. Pe parcursul prieteniei noastre s'au intamplat multe... certuri... impacari... distractii. Dar acum... suntem toate parca separate. Ne vedem foarte rar... 2 sunt in Romania, noi, celelalte 3 suntem in Moldova.
Stau si imi amintesc de copilarie, de cum ieseam in ograda impreuna... ne jucam... ne certam... iar ne impacam si iar ne jucam. Puteam sa stam afara de dimineata pana seara, nu conteaza ce anotimp era... vara sau iarna. Am invatat toate intr'o scoala, si ne vedeam foarte des, dar acum, invatam in diferite universitati si tari.
In fiecare seara, inainte de somn, imi amintesc de copilarie... cum ne jucam cu bulgarii iarna, de'a prinselea vara... sau stateam afara pe paturi si citeam carti.
Acum... ne vedem foarte rar. Nici nu tin minte cand ne'am strans toate 5, sa mai discutam si pur si simplu sa stam toate impreuna. Mi'e dor de serile cand ieseam la "locul nostru" si petreceam timpul acolo... aproape in fiecare seara... si discutam despre de toate.
P.S. mi'e dor de voi fetelor...

Stau in casa de acum de 10 zile. Si, mi'a venit asa un gand, ca, cateodata e bine sa "dispari" pe ceva timp. Atunci iti faci unele concluzii despre unele lucruri si unele persoane. Iti dai seama ca unele persoane, care ziceau ca tin la tine si iti sunt prieteni, de fapt lor nu le pasa... ei nici nu au observat ca tu nu mai apari prin acele locur, pe unde apareai atat de des. Si ma mir ca unele persoane, cu care nu comunic atat de mult, ma intreaba unde am disparut si ce'i cu mine.
Este asa o fraza, care mie imi place "Cateodata trebuie sa dispari pentru ca lumea sa te vada." Eu am sa o parafrazez un pic... cateodata e bine sa dispari, ca sa vezi daca lumea te vede/observa.