Departe de casă...

Stau la lucru și mă uit pe fereastră la frumusețea orașului ăsta. Sunt la zeci de mii de kilometri de casă acum, aici e amiază și în Chișinău e abia dimineață.

Stau și mă gîndesc că cine ar fi crezut, cu 3 luni în urmă, că o sa fiu aici, într-o țară cu totul străină, o țară în care nici nu mi-am imaginat că voi ajunge, făcînd lucruri care nu am crezut că o sa le fac vreodată.

Sunt într-un orășel nu chiar mare, din oficiul meu se vede Marea Chineză de Sud și una din cinci insule care înconjoară orașul. O dată la 5 minute văd avioanele ce decolează la aeroport, aproape în fiecare seară văd apusurile fenomenale care sunt aici. Apropo, Kota Kinabalu e orașul cu unul dintre cele mai frumoase apusuri din lume. Acum închipuiți-vă ce frumusețe văd eu în fiecare seara. Și partea cea mai bună este că, pentru ca să le vad, este nevoie doar să ies afară din oficiu. Apusul de obicei începe pe la 6 și se termină pe la 6:45. La ora asta deja e întuneric aici.

După o lună de stat aici pot să spun că îmi place, e bine aici... o să văd deja cum va fi mai departe.

And I miss you...

Am observat că mie imi merge cu relațiile la distanță, cred că le atrag eu cumva. Unica diferență este că mai inainte plecau ei undeva, pe o perioadă, acum am plecat eu.

Ce sa zic, este diferență între: a aștepta acasă, unde totul iți amintește de persoana plecată, și de a fi plecat. Cînd ești plecat e, cumva, mai ușor parcă. Cunoști locuri noi, oameni noi. Totul este nou și așteaptă să fie descoperit. Dar oricum, dorul e același. Nu spun că dorul față de prietenul meu e același dor cum a fost față de ceilalți. Ideea este că dorul de acasă și dorul de peste hotare este același.

Îți este dor de persoana iubită, de îmbrățișările lui, de sărutările lui, de siguranța care o simți în preajma lui și de dragostea care ți-o oferă. Nu spun că la depărtare nu iți oferă dragoste, dar cînd este alături - e altfel.

 Mi-e dor și dorul ăsta crește pe zi ce trece și sper că o să rezist. Cu susținerea lui o sa pot trece prin toate... Eu știu...

Specială?

Ai întîlnit bărbatul perfect?

Te crezi specială? Crezi că gesturile, atențiile lui sunt doar pentru tine, ești prima căreia el îi spune, îi dedică, îi face ceva?

Păi, te înșeli atunci. Aceleași gesturi el le'a facut și celei di'naintea ta și celei di'naintea ei, ș.a.m.d.

Da, totul e bine, totul e romantic și frumos. Dar ți'ai pus întrebarea cît de specială ești pentru el, mai specială decît toate celelalte înaintea lui sau la fel de specială? Chestiile care ți le spune, le'a spus și celorlalte care au fost pînă la tine sau nu? Melodiile care ți le dedică, o face doar ție sau a mai dedicat aceleași medolii unei alte femei?
Sunt sigură că nu te'ai gîndit la asta.