Frumos început de zi

Era o dimineață de februarie. Afară timpul nu era prea frumos, dar trebuia să ies din casă pentru că aveam examen. Umblam adormită ca o bludnică și mă gîndeam că urgent îmi trebuie o cafea.
Am intrat într-o cafenea, unde merg destul de des în ultima perioadă și mi-am luat un latte. M-am așezat la măsuța "favorită", mi-am scos cartea și am început a citi. Îmi place să citesc aici, e așa o atmosferă caldă și plăcută... dar azi atenția mi-a fost distrasă de timpul de afară. Am închis cartea și mă uitam cum cădeau fulgii ăia mari, la oamenii somnoroși care mergeau pe drum, la mașini. Îmi place să privesc oamenii, să privesc cum cad fulgii... toate astea mă vrăjesc nu știu cum. Dar azi, m-au vrăjit și aburii care ieșeau din cafea, se ridicau așa lent și lenos. Cred că am stat așa vreo jumate de oră și tot priveam, ba aburii din cafea, ba fulgii de afară.
Am impresia că în acel moment timpul parcă s-a oprit și nimic nu mai conta.
Îmi plac așa dimineți liniștite... e un frumos început de zi.