Ea se plimba prin acel parc pe care îl știa atît de bine. Muzica se auzea în căști. Muzica e cel mai bun prieten al ei, este tot timpu cu ea cînd îi este rău și cand îi este bine.
S-a așezat pe una din băncile goale ale parcului și se uita la cer. Era un cer frumos, de o culoare roșietică... îi place cînd vede așa cer.
Și-a scos telefonul din geantă și a început să scrie. Scria mult, pentru că gîndurile îi invadau mintea... nu îi dădeau pace. Chiar dacă îi înghețau degetele, ea scria în continuu, pentru că vroia să lase tot ce avea în suflet acolo pe bancă, să scape de acel ceva care stătea la ea în suflet.
Dar era prea frig, simțea că înghețase de tot. S-a sculat de pe bancă, și-a pus cîntecul preferat în mp3 și și-a continuat drumul spre nicăieri...
No comments:
Post a Comment