Stăteau doar ei doi pe o bancă în parc, într-o zi de toamnă în care timpul încă îţi mai permitea plimbarile prin parc. El şi-a scos o ţigară şi a început să fumeze. Ea, stătea şi se uita în gol.

- Ştii, lumea îmi spune că în ultimul timp sunt mai nebunatică decît am fost.
- Nebunatică?? Tu nu eşti nebunatică...
- Cînd sunt cu tine - nu, dar cu alţii - sunt.
- De ce?
- Nu ştiu, pentru că nu m-am deprins să fiu nebunatică cu tine...
- Păcat... mie îmi plac fetele nebunatice...

Şi atunci ea a căzut pe gînduri şi privea mai departe in gol...