E dimineaţă. M-am trezit după multe ore de odihnă cu gîndul
că în sfîrşit m-am saturat de somn, după 2 nopţi nedormite. Dimineaţa a început
ca de obicei cu un duş fierbinte şi a countinuat cu muzică, de care imi era dor
şi nu o ascultasem de ceva timp.
E timpul sa merg la muncă, m-am gandit, şi mi-am luat
geanta, cheile şi am ieşit din casă. Aveam dispoziţie bună de dimineaţă, ceea
ce se întîmplă destul de rar. M-am urcat în maşină şi mi-am pus muzică. Ador să
conduc, cu muzică tare în boxe, fără griji şi să văd doar drumul di-nainte. Dar
şi mai mult ador să conduc noaptea…
Ca de obicei, de dimineaţă sunt foarte multe ambuteiaje şi
maşini grăbite care îţi taie drumul. Întarziam la lucru, dar nu imi păsa,
pentru că ştiam că azi va fi o zi frumoasă. Cînd în sfîrşit ajunsesem la muncă,
m-am repezit la aparatul de cafea. Ador să conduc, dar ador şi cafeaua de
dimineaţă, care te trezeşte şi parcă îţi dă puteri.
Seara a venit destul de repede, nu am observant cum a trecut
timpul. Iar maşină, muzică, ambuteiaje, doar că drumul îmi era acum spre
universitate… aveam examen, pentru care, ca de obicei, nu am învăţat nimic. Şi
iar nu îmi păsa, pentru că ştiam că ziua de azi e frumoasă.
După examen l-am sunat, îmi era dor de el, vroiam să îl văd.
Dar el nu a vrut…
Iar maşină, muzică,
condus noaptea.
Ziua de azi ar trebui sa fie frumoasă…
No comments:
Post a Comment