Fără mască

De o luna şi ceva m-am închis în mine. Pur şi simplu nu mai sunt acea persoană care zîmbeşte şi rîde tot timpul.

Des lumea mă întreabă de ce sunt tristă şi le răspund că "nu ştiu de ce, cred că sunt obosită". Dar de fapt, eu ştiu de ce, doar că nu vreau sa spun nimănui... nu am chef.

În ultimul timp, am observat că nu mi se mai primeşte să îmi pun masca de "happy person" pe faţă, aşa cum făceam asta mai înainte. Cred că am obosit să fac asta, nu mai am puteri să mă prefac că la mine totul e ok... nu, nu e ok, şi lumea nu e deprinsă să mă vadă în aşa "stare".

Motivul e simplu... nu am lîngă mine acea persoană care îmi dădea energie, care mă făcea să simt că trăiesc, care pur şi simplu mă face fericită. E greu, şi nu toţi pot să înţeleagă asta.
Sper că voi reveni la "normal" în curînd, dar pînă atunci... gruz time...